DÍPLOMĂ, diplome, s.f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziţie sau la un concurs, prin care se recunoaşte calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obţinute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de nobleţe, anumite privilegii etc. – Din fr. diplôme, lat. diploma.

DÍPLOMĂ s. (astăzi rar) atestat, (fam. şi depr.) patalama. (A obţinut o ~ de studii.)

díplomă s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. díplomei; pl. díplome

DÍPLOM//Ă ~e f. 1) Document prin care se certifică faptul că o persoană are o calificare profesională ce îi dă dreptul să poarte un anumit grad sau titlu. 2) Document de distincţie pentru merite deosebite obţinute de un participant la un concurs sau la o expoziţie. 3) ist. Act prin care se acorda sau se recunoştea un drept sau un privilegiu. /<fr. diplôme, lat. diploma

DÍPLOMĂ s.f. 1. Act prin care o instituţie de învăţământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. ♦ Act care se eliberează unui premiat, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziţie etc.) 2. Act de înnobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Cartă regală, bulă pontificală, titlu, document. [Cf. fr. diplôme, it., lat., gr. diploma].