DIPLOMÁTIC¹, -Ă, diplomatici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele şi documentele oficiale vechi şi le stabileşte autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparţine diplomelor şi documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome şi documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus.

DIPLOMÁTIC², -Ă, diplomatici, -ce, adj. Referitor la diplomaţie sau la diplomaţi², care aparţine diplomaţiei sau diplomaţilor². ♦ Care arată, trădează abilitate, subtilitate, şiretenie; diplomat². – Din fr. diplomatique.

DIPLOMÁTIC adj. (înv.) politic. (O acţiune ~.)

diplomátic (referitor la diplome, la diplomaţie) adj. m. (sil. -plo-), pl. diplomátici; f. sg. diplomátică, pl. diplomátice

DIPLOMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de diplomaţie; propriu diplomaţiei. Corp ~. 2) fig. Care vădeşte mult tact şi iscusinţă în relaţiile cu oamenii; cu tact şi iscusinţă faţă de oameni. Răspuns ~. /<fr. diplomatique

DIPLOMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la diplomaţie, de diplomat. ♢ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat. 2. Abil, calculat. [Cf. fr. diplomatique, it. diplomatico].