DIRECTÍVĂ, directive, s.f. Instrucţiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din fr. directive.

DIRECTÍVĂ s. indicaţie, instrucţiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ele primite.)

directívă s. f., pl. directíve

DIRECTÍV//Ă ~e f. Indicaţie a unui organ de conducere celor în subordine după care trebuie să se orienteze în activitatea lor. /<fr. directive

DIRECTÍVĂ s.f. (Mai ales la pl.) Instrucţiuni, norme de lucru (date către un organ în subordine). ♦ Indicaţii generale de conduită; instrucţiuni în vederea realizării unei acţiuni. [< fr. directive].