DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. Cf. fr. d i s c o r d e.

Discordie ≠ armonie, concordie

DISCÓRDIE s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.

discórdie s. f. (sil. -di-e), art. discórdia (sil. -di-a), g.-d. art. discórdiei; pl. discórdii, art. discórdiile (sil. -di-i-)

DISCÓRDI//E ~i f. Neînţelegere violentă între persoane; dezbinare. [Art. discordia; G.-D. discordiei; Sil. -di-e] /<lat., it. discordia

DISCÓRDIE s.f. Dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. ♢ Mărul discordiei = subiect de ceartă. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < lat., it. discordia, cf. fr. discorde].