DISCÚRS, discursuri, s.n. Expunere făcută în faţa unei adunări; cuvântare. ♦ (Franţuzism înv.) Tratare în scris a unui subiect de natură ştiinţifică sau literară. – Din fr. discours, lat. discursus.

DISCÚRS s. 1. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, (englezism) speech, (pop.) vorbă, vorbire, (înv.) voroavă, (fam. şi ir.) logos. (În ~ul său a arătat că ...) 2. discurs funebru = oraţie funebră, (înv.) propovedanie.

discúrs s. n., pl. discúrsuri

DISCÚRS ~uri n. Expunere oratorică (mai ales politică), făcută în faţa unui public; cuvântare. /<fr. discours, lat. discursus

DISCÚRS s.n. Expunere publică asupra unui subiect (de natură politică); cuvântare. [Cf. lat. discursus, fr. discours].