DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecţie. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuţios pentru a scoate în evidenţă caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)

disecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. şi pl. disécă; conj. prez. 3 sg. şi pl. diséce

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecţii; a diviza prin tăiere în părţi componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuţios (pentru a descoperi proprietăţile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecare

DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărţi metodic părţile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuţios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].