DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata faţă a unui lucru, a unei situaţii etc. (dându-i o aparenţă înşelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ vb. v. ascunde.

disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. şi pl. disimuleáză

A DISIMUL//Á ~éz tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata faţă a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].