DISPREŢUÍ, dispreţuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispreţ faţă de cineva sau de ceva; a trata cu dispreţ pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Var.: (înv.) despreţuí vb. IV] – Dispreţ + suf. -ui.

A dispreţui ≠ a aprecia, a preţui, a respecta

DISPREŢUÍ vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~?; nu ~ ceea ce ţi se oferă.)

dispreţuí vb. → preţui

A DISPREŢU//Í ~iésc tranz. A trata cu dispreţ; a desconsidera. [Sil. -ţu-i] /dispreţ + suf. ~ui

DISPREŢUÍ vb. IV. tr. A avea dispreţ pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu preţui pe cineva sau ceva. [Cf. it. disprezzare].