DISTÍH, distihuri, s.n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită şi care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.

distíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. distíhuri

DISTÍH ~uri n. Grup de două versuri, de obicei cu structură metrică diferită, care exprimă împreună un gând şi alcătuieşte o strofă. /<fr. distique, lat. distichon

DISTÍH s.n. 1. (În versificaţia antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri].

DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte şi de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri].