DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuţie; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.

DIVAGA vb. v. abate.

divagá vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, 3 sg. şi pl. divagheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. divaghéze

A DIVA//GÁ ~ghéz intranz. 1) A face o divagaţie; a se abate de la tema luată în discuţie. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari

DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].