DIVAGÁŢIE, divagaţii, s.f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation.

DIVAGÁŢIE s. v. digresiune.

divagáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. divagáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. divagáţiei; pl. divagáţii, art. divagáţiile (sil. -ţi-i-)

DIVAGÁŢI//E ~i f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze şi să varieze expunerea; digresiune. [Art. divagaţia; G.-D. divagaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. divagation

DIVAGÁŢIE s.f. Îndepărtare de la o temă, de la un subiect etc. ; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divagaţiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione].