DIVÁN, divane, s.n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate şedea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuţii politice, administrative şi juridice, alcătuit din cei mai înalţi demnitari; (în ţările româneşti) sfat domnesc. ♢ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, şedinţă a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare şi de consfătuire. 2. (Înv.) Judecată, proces. ♢ Expr. (Glumeţ) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparţinând unui poet oriental. [Pl. şi: divánuri] – Din tc. divan.

DIVÁN s. v. sfat.

DIVÁN s. v. acţiune, cauză, judecată, proces.

diván s. n., pl. diváne/divánuri

DIVÁN ~e n. 1) Canapea fără spătar, pe care se poate şedea sau dormi. 2) (în Moldova şi în Muntenia medievală) Sfat domnesc. 3) Adunare, şedinţă a acestui sfat. /<turc. divan