DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.

Divizibil ≠ indivizibil, nedivizibil

divizíbil adj. m., pl. divizíbili; f. sg. divizíbilă, pl. divizíbile

DIVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi divizat. /<fr. divisible, lat. divisibilis

DIVIZÍBIL, -Ă adj. Care se poate diviza. ♦ (Mat.; despre numere) Care poate fi împărţit exact cu un număr. [Cf. fr. divisible, lat. divisibilis].