DIVIZIÚNE, diviziuni, s.f. 1. Împărţire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obţine printr-o împărţire. ♢ Diviziunea muncii = împărţire, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs în mai multe operaţii parţiale, fiecare operaţie fiind efectuată de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializaţi. Diviziunea socială a muncii = împărţire a producţiei sociale pe ramuri de producţie de sine stătătoare (industrie, agricultură etc.), având drept rezultat specializarea unor grupuri de producători în anumite ramuri. ♦ Spec. Operaţie logică de împărţire a genului în specii. 2. Linioară care indică o anumită valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.

DIVIZIÚNE s. 1. v. împărţire. 2. (BIOL.) diviziune directă v. amitoză. 3. despărţire, împărţire. (~ capitolelor unei cărţi.) 4. v. secţiune. 5. v. gradaţie.

diviziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. diviziúnii; pl. diviziúni

DIVIZIÚN//E ~i f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment obţinut în urma unei împărţiri. 3) Liniuţă care corespunde unei anumite valori, marcată pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură. [Art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, ~onis

DIVIZIÚNE s.f. Împărţire; separare, divizare. ♦ Operaţie logică de împărţire a genului în speciile sale. ♢ Diviziunea muncii = împărţire a unui proces de producţie în mai multe operaţii specializate; diviziune celulară = mod de înmulţire a celulelor prin mitoză şi amitoză. ♦ Fragment, parte, unitate obţinută printr-o împărţire. ♦ Linioară marcată pe o scară funcţională sau pe cadranul unui instrument de măsură, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].