DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. d i s s o l v e r e.

DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.

DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desfiinţa. (A ~ o organizaţie.)

dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. şi pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dizólve

A SE DIZOLVÁ se dizólvă intranz. (despre substanţe) A se dispersa într-o substanţă lichidă, formându-se o soluţie omogenă. /<lat. dissolvere

A DIZOLVÁ dizólv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existenţa; a desfiinţa. /<lat. dissolvere

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanţă) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].