DOÁR adv. 1. (Exprimă ideea unei delimitări sau restricţii) Numai. Stai doar o clipă! ♢ Expr. Doar că nu... = aproape că..., puţin a lipsit să nu... 2. Vezi bine, cum se ştie; desigur. Doar nu m-ai căutat! 3. Poate; probabil. Va reuşi doar până la urmă! ♢ Expr. Fără doar şi poate = fără nici o îndoială; neapărat. ♦ În speranţa că... L-a întrebat, doar va afla ce să facă. ♢ Expr. Într-o doară = la noroc, la întâmplare, pe nimerite. 4. (Reg., la începutul unei propoziţii interogative) Oare? [Var.: doáră adv.] – Lat. de-hora.

DOAR adv. v. cumva, oare, oarecum, poate.

DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ atâta ştiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a înţeles.) 4. adv. poate. (Aşteaptă ~ o face vreo greşeală.) 5. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (~ nu mi-oi feşteli onoarea!)

doar adv.

DOÁR adv. 1) Numai. ~ tu ai venit. 2) Cum se ştie. ~ n-ai plecat! 3) După cum se pare; poate; probabil. Va reuşi ~ până la urmă! ♢ Fără ~ şi poate fără nici o îndoială; numaidecât; neapărat. Într-o ~ă la întâmplare. [Monosilabic] /<lat. de-hora