|
|
dobitoc. 6 rezultate gasite
DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S.n. Animal patruped (domestic). 2. S.m. şi f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ. – Din sl. dobytŭkŭ.
DOBITÓC s. v. animal.
dobitóc adj. m., (persoană) s. m., pl. dobitóci; f. sg. dobitoácă, pl. dobitoáce
dobitóc (animal) s. n., pl. dobitoáce
DOBITÓ//C2 ~ci m. fig. Persoană lipsită de inteligenţă şi de bun-simţ. /<sl. dobytuku
DOBIT//ÓC1 ~oáce n. Animal domestic (mai rar sălbatic). /<sl. dobytucu
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
