DOGĂRÍE², (1) dogării, s.f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage. 2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. – Doagă + suf. -ărie.

DOGĂRÍE¹ s.f. Meseria dogarului; butnărie. – Dogar + suf. -ie.

DOGĂRÍE s. (reg.) butărie, butnărie, butnărit. (Se ocupă cu ~.)

dogăríe s. f., art. dogăría, g.-d. art. dogăríei; (ateliere) pl. dogăríi, art. dogăríile (sil. -ri-i-)

DOGĂRÍ//E ~i f. 1) la sing. Meserie de dogar. 2) Atelier unde se fac obiecte din doage. 3) rar Confecţionare a doagelor şi a obiectelor din doage. [Art. dogăria; G.-D. dogăriei; Sil. -ri-e] /doagă + suf. ~ărie