DÓLIU, doliuri, s.n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristeţe a celui căruia i-a murit cineva. ♢ Zi de doliu = zi care aminteşte un eveniment dureros. 2. Semn exterior (îmbrăcăminte neagră, bantă neagră etc.) prin care cineva îşi exprimă doliul (1); perioadă cât cineva poartă asemenea semne. ♢ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se foloseşte pentru a exprima durerea la moartea şi după moartea unei rude. ♢ Loc. adv. În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. d e u i l.

DÓLIU s. (înv. şi reg.) jelanie, (înv.) cerneală, jale. (Haine de ~.)

dóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. dóliul; pl. dóliuri

DÓLIU ~ri n. 1) Durere adâncă provocată de moartea cuiva sau de o mare nenorocire comună. ~ naţional. ♢ Zi de ~ zi care aminteşte de un eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat (îmbrăcăminte sau bantă neagră) prin care cineva îşi exprimă această durere. A fi în ~. A purta ~. /<lat. dolium

DÓLIU s.n. Jale, tristeţe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obştească etc.; atitudine plină de tristeţe a unui om căruia i-a murit cineva. ♢ Zi de doliu = zi care aminteşte de un eveniment dureros; în doliu = în negru. [Pron. -liu. / cf. lat. dolium, it. doglia, fr. deuil].