DOMINÁNT, -Ă, dominanţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însuşiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S.f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S.f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major şi a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.

DOMINÁNT adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.

dominánt adj. m., pl. dominánţi; f. sg. dominántă, pl. dominánte

DOMINÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care domină ceva sau pe cineva. /<fr. dominant

DOMINÁNT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].