DORÍNŢĂ, dorinţe, s.f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dor, aspiraţie. ♦ Ceea ce constituie năzuinţa, aspiraţia cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracţie erotică. [Pl. şi: dorinţi] – Dori + suf. -inţă.

DORÍNŢĂ s. 1. v. aspiraţie. 2. v. cerinţă. 3. deziderat, doleanţă. (Şi-a exprimat ~ de a ...) 4. v. poftă.

dorínţă s. f., g.-d. art. dorínţei; pl. dorínţe

DORÍNŢ//Ă ~e f. 1) Stare sufletească a celui care doreşte ceva; doleanţă. 2) Ceea ce este dorit; deziderat. 3) Imbold erotic; iubire. /a dori + suf. ~tor