DRĂCÍE, drăcii, s.f. 1. Ştrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăţie. ♢ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamaţie de surpriză şi de nemulţumire. 3. Minunăţie, ciudăţenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + suf. -ie.

DRĂCÍE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. poznă.

drăcíe s. f., art. drăcía, g.-d. art. drăcíei; pl. drăcíi, art. drăcíile

DRĂCÍ//E ~i f. 1) Faptă sau vorbă nedemnă, rea. 2) Faptă sau vorbă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; poznă; şotie; bazaconie; boroboaţă. 3) Lucru curios, ieşit din comun; ciudăţenie; minunăţie. [Art. drăcia; G.-D. drăciei; Sil. -ci-e] /drac + suf. ~ie