DROB¹, (1), drobi, s.m., (2, 3), droburi, s.n. 1. S.m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare şi compactă din ceva. 2. S.n. Măruntaie de miel. ♢ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur şi puse la cuptor. 3. S.n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.

DROB², drobi, s.m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene şi cu fructele păstăi turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbuşti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau roşietice şi fructe păstăi (Cytisus). ♢ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi şi subţiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară şi cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri şi cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob¹).

DROB s. v. coş, ladă, lemnul-bobului, sal-câm-galben.

DROB s. 1. v. bulgăre. 2. v. drobiţă. 3. v. drobuşor.

drob (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

drob (maruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. dróburi

DROB² ~uri n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfăşurate în prapur şi date la cuptor. /<bulg., sb. drob

DROB³ ~i m. Arbust din familia leguminoaselor având tulpina păroasă, frunze trifoliate, flori albe sau galbene şi fructul în formă de păstaie. /<rus., ucr. drok

DROB¹ ~i m. Bulgăre mare de sare. /<bulg., sb. drob