DUŞMĂNÓS, -OÁSĂ, duşmănoşi, -oase, adj. Plin de duşmănie, de ură; ostil, răuvoitor, duşmănesc. – Duşman + suf. -os.

Duşmănos ≠ prietenos

DUŞMĂNÓS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătar, pizmătareţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, mânios, potrivitor. (O acţiune ~oasă.) 2. advers, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~oasă.) 3. v. răzbunător. 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~oase.)

duşmănós adj. m., pl. duşmănóşi; f. sg. duşmănoásă, pl. duşmănoáse

DUŞMĂN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care manifestă duşmănie; care are o atitudine răuvoitoare; ostil; vrăjmaş. /duşman + suf. ~os