DUBLÁJ, dublaje, s.n. Faptul de a dubla; (în special) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv şi cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral. – Din fr. doublage.

dubláj s. n. (sil. -blaj), pl. dubláje

DUBLÁJ s.n. 1. Sincronizare a traducerii vorbite a unui film cu mişcările şi scenele lui. ♦ Dublare. 2. (Mar.) Căptuşeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. [< fr. doublage].