DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovniceşti, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoţesc. – Duhovnic + suf. -esc.

DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoţesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)

duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. şi f. duhovnicéşti

DUHOVNIC//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viaţa internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc