EŞAFÓD, eşafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în pieţele publice, pe care erau executaţi condamnaţii la moarte.

EŞAFÓD, eşafoduri, s.n. Platformă construită în evul mediu în pieţe publice, pe care erau executaţi condamnaţii la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. şi: eşafoáde] – Din fr. échafaud.

EŞAFÓD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnaţii la moarte.)

eşafód s. n., pl. eşafóduri/eşafoáde

EŞAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piaţă publică pentru execuţia în unele ţări a condamnaţilor la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud].