EŞÉC, eşecuri, s.n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereuşită într-o acţiune. – Din fr. échec.

Eşec ≠ reuşită, succes, victorie

EŞÉC s. v. şah.

EŞÉC s. 1. insucces, nereuşită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chic. (~ într-o acţiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere.

eşéc s. n., pl. eşécuri

EŞÉC ~uri n. Nerealizare a unei acţiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susţinut; insucces; nereuşită. /<fr. échec

EŞÉC s.n. Nereuşită, insucces, înfrângere. [< fr. échec].