EŞUÁ, eşuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se aşeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eşec, a da greş, a nu reuşi, a nu izbuti. [Pr.: -şu-a] – Din fr. échouer.

A eşua ≠ a izbuti, a reuşi

EŞUÁ vb. v. cădea.

eşuá vb. (sil. -şu-a), ind. prez. 1 sg. eşuéz, 3 sg. şi pl. eşueáză, 1 pl. eşuăm (sil. -şu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. eşuéze (sil. -şu-e-); ger. eşuând (sil. -şu-ând)

A EŞU//Á ~éz intranz. 1) (despre persoane) A suferi un eşec. 2) (despre acţiuni) A se termina printr-un eşec. 3) (despre nave) A se aşeza (cu fundul) pe un banc de nisip; a se împotmoli în nisip. [Sil. e-şu-a] /<fr. échouer

EŞUÁ vb. I. intr.1. (Despre nave) A se împotmoli în nisip, a se aşeza cu fundul pe un banc de nisip. 2. (Fig.) A nu reuşi, a nu izbuti, a avea un eşec. [Pron. -şu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. échouer].