EBÉN s.n. Varietate de lemn tare, greu şi de culoare închisă, obţinută din arbori exotici, în special din abanos, şi intrebuinţată la confecţionarea mobilei de lux şi a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus.

EBÉN s. v. abanos.

ebén s. n.

EBÉN n. rar Lemn de culoare neagră, obţinut din arbori exotici, folosit la confecţionarea mobilei de lux şi a unor instrumente muzicale; abanos /<fr. ébene, lat. ebenus

EBÉN s.n. Lemn dur, de culoare închisă, din arbori exotici, folosit pentru mobilă de lux.

EBÉN s.m. (Liv.) Abanos. [< fr. ébène].