EBRIETÁTE s.f. Stare de beţie în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis.

EBRIETÁTE s. beţie, (prin Transilv.) şumeneală. (Stare de ~.)

ebrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. ebrietăţii

EBRIETÁTE f. Stare provocată de consumul excesiv de alcool; beţie. [G.-D. ebrietăţii; Sil. e-bri-e-ta-te] /<fr. ébriété, lat. ebrietas, ~atis

EBRIETÁTE s.f. Beţie. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat].