ECHILIBRÁT, -Ă, echilibraţi, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, preţuri, bugete) just proporţionat unul faţă de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. é q u i l i b r é.

Echilibrat ≠ dezechilibrat

ECHILIBRÁT adj. 1. v. armonios. 2. v. calculat. 3. cuminte, cumpănit, raţional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. v. cumpătat.

echilibrát adj. m., pl. echilibráţi; f. sg. echilibrátă, pl. echilibráte

ECHILIBRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care ţine de echilibru; propriu echilibrului. 2) Care se află în stare de echilibru. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte cumpătare; sobru; auster; cumpătat. 4) (despre valori, preţuri, bugete) Care este proporţionat unul faţă de altul. /v. a echilibra

ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, preţuri, bugete) Just proporţionat. 2. (Fig.; despre oameni) Cumpănit, ponderat. [< echilibra].