ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parţial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el şi soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăşi pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiş; a dispărea. – Din. fr. éclipser.

ECLÍPSĂ, eclipse, s.f. 1. Dispariţie totală sau parţială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ şi acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitenţă a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalaţie de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice aşezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariţie, absenţă (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoştintei; absenţă. ♦ Scădere a forţei creatoare a unei persoane. – Din. fr. éclipse, lat. eclipsis.

ECLIPSÁ vb. v. depăşi, dispărea, întrece, pieri.

ECLÍPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)

ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toţi cu verva sa.)

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. şi pl. eclipseáză

eclípsă s. f. (sil. - clip -), g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse

ECLÍPS//Ă ~e f. 1) Dispariţie (totală sau parţială) a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el şi locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lună. 2) fig. Trecere în umbră a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-î /<lat. eclipsis, fr. éclipse

A SE ECLIPS//Á mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser

A ECLIPS//Á ~éz tranz. 1) (aştri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în faţa altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăşi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parţial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLÍPSĂ s.f. 1. Dispariţie parţială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator şi corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitenţa luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalaţie de semnalizare prin becuri electrice aşezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariţie sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoştinţei. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea].