ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuieşte cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S.m. şi f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituţii, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.

Econom ≠ cheltuitor, irositor, risipitor, neeconom, nestrângător

ECONÓM adj. adunător, cruţător, păstrător, strângător, (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strâns. (Om ~.)

económ adj. m., s. m., pl. económi; f. sg. econoámă, pl. econoáme

ECON//ÓM ~oámă (~ómi, ~oáme) 1) Care cheltuieşte cu măsură; care face economii. 2) depr. Care face economii exagerate evitând consumul chiar pentru cele mai stricte necesităţi. /<fr. économe, ngr. oikonomos

ECONÓM, -OÁMĂ s.m. şi f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [Cf. fr. économe, ngr. oikonomos].