ECRÁN, ecrane, s.n. 1. Suprafaţă mată, de obicei albă, de pânză, de hârtie etc., întinsă vertical, pe care se proiectează imagini produse de aparate de proiecţie, folosită în cinematografie, în laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ♢ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasă, ramă şi ecranul propriu-zis, confecţionat din pânză acoperită cu o soluţie specială. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticlă, plan sau uşor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent în punctele de incidenţă cu fasciculele de radiaţii electromagnetice, folosit în tuburile catodice, în instalaţii de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau înveliş de protecţie împotriva anumitor acţiuni fizice. – Din fr. écran.

ecrán s. n. (sil. -cran), pl. ecráne

ECRÁN ~e n. 1) Suprafaţă (de obicei albă) pe care se proiectează imagini reale cu ajutorul unor aparate optice. ~ lat. ♢ Micul ~ televizor. 2) Perete sau înveliş de protecţie contra unor acţiuni fizice (acustice, electrice, magnetice etc.) exterioare. [Sil. e-cran] /<fr. écran

ECRÁN s.n. 1. Suprafaţă (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecţie; (p. ext.) cinematograf. ♢ Micul ecran = televizor; (p. ext.) televiziune. 2. Perete, înveliş de protecţie făcut împotriva unor acţiuni fizice. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. écran].