EDÍŢIE, ediţii, s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiaşi zaţ tipografic. ♢ Ediţie specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicităţii lui obişnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediţie critică = ediţie a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor şi însoţit de comentarii şi de aparatul critic necesar. Ediţie definitivă = ediţie al cărei text a fost văzut de autor şi considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3.Competiţie sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. [Var.: ediţiúne s.f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis.

EDÍŢIE s. (înv.) tipărire. (A doua ~ a unei cărţi.)

edíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. edíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. edíţiei; pl. edíţii, art. edíţiile (sil. -ţi-i-)

EDÍŢI//E ~i f. 1) Totalitate a exemplarelor unei lucrări tipărite cu acelaşi zaţ tipografic. ~ completă. Prima ~. 2) Competiţie sportivă sau artistică care face parte dintr-o serie periodică stabilă. [G.-D. ediţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. édition, lat. editio, ~onis

EDÍŢIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrări publicate o dată şi la care s-a folosit acelaşi zaţ tipografic. ♢ Ediţie critică = ediţie comentată a unui text (mai ales clasic, vechi); ediţie definitivă = ediţie al cărei text a fost văzut de autor şi considerat ca definitiv; ediţie princeps v. princeps; ediţie specială = ediţie suplimentară a unui ziar, a cărei apariţie a fost determinată de un eveniment însemnat. ♦ Versiune. 2. Serie de întreceri sportive care se repetă periodic. [Gen. -iei, var. ediţiune s.f. / cf. fr. édition, it. edizione, lat. editio].