EDUCÁŢIE, educaţii, s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate. ♢ Loc. vb. A face educaţie cuiva = a educa pe cineva. ♢ Educaţie fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătăţii, formarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperii şi deprinderilor de mişcare necesare atât pentru muncă, cât şi pentru activitatea sportivă. [Var.: (înv.) educaţiúne s.f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.

EDUCÁŢIE s. 1. instrucţie, învăţământ, învăţătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. educaţie mixtă v. coeducaţie. 3. v. educare. 4. educaţie fizică v. gimnastică.

educáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. educáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. educáţiei

EDUCÁŢI//E ~i f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic şi conştient în vederea formării şi dezvoltării facultăţilor intelectuale, morale şi fizice ale oamenilor (în special ale copiilor şi tineretului). ~ în familie. ~ estetică. ♢ ~ fizică ansamblu de măsuri care asigură dezvoltarea armonioasă a fizicului prin exerciţii sportive. [G.-D. educaţiei] /<fr. éducation, lat. educatio, ~onis

EDUCÁŢIE s.f. Educare; influenţare sistematică şi conştientă a dezvoltării facultăţilor intelectuale, morale şi fizice ale copiilor şi tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultăţile morale, intelectuale şi fizice ale unui om, ale unui popor etc. ♢ Educaţie fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciţii gimnastice. [Gen. -iei, var. educaţiune s.f. / cf. fr. éducation, it. educazione, lat. educatio].