EFRÁCŢIE, efracţii, s.f. Spargere a zidurilor, forţare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârşirea unei infracţiuni. [Var.: efracţiúne s.f.] – Din fr. effraction.

efrácţie s. f. → fracţie

EFRÁCŢIE f. Forţare a unei încuietori pentru a săvârşi o infracţiune. [G.-D. efracţiei; Sil. e-frac-ţi-e] /<fr. effraction

EFRÁCŢIE s.f. Spargere făcută cu intenţia de a fura. [Gen. -iei, var. efracţiune s.f. / cf. fr. effraction, lat. effractio].