EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial şi substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privinţă; (despre cetăţeni, naţiuni etc.) care au aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. ♢ Fără egal = excepţional, neasemuit, neîntrecut. ♢ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeaşi situaţie, pe aceeaşi treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiţii de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea acelaşi număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeaşi valoare în aceeaşi unitate de măsură. ♢ Semn egal (şi substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuţe paralele aşezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau fiinţe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ♢ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal – a-i conveni în aceeaşi măsură şi o alternativă şi cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal.

Egal ≠ inegal, neegal

EGÁL adj., s. 1. adj. deopotrivă, identic. (Persoane ~ în înălţime.) 2. s. v. seamăn.

egál adj. m., pl. egáli; f. sg. egálă, pl. egále

EGÁL² ~ă (~i, ~e) 1) Care este la fel cu altul sau cu altcineva în ceea ce priveşte anumiţi parametri (cantitate, dimensiuni, calitate, valoare etc.). 2) (despre persoane, state) Care are aceleaşi drepturi şi îndatoriri; de acelaşi rang. ♢ Fără ~ care nu are asemănare; fără seamăn; inegalabil. 3) Care rămâne neschimbat în permanenţă; constant. /<fr. égal

EGÁL¹ adv. În aceeaşi măsură; deopotrivă; la fel. A împărţi ~. ♢ A-i fi (cuiva) ~ a-i fi (cuiva) indiferent. /<fr. égal

EGÁL, -Ă adj. 1. La fel, asemenea (ca natură, fel, cantitate etc.). ♦ Uniform. 2. (Geom.; despre figuri) Care se suprapune exact. 3. (Despre oameni; şi s.m.) Care este de acelaşi rang, de aceeaşi valoare. [< fr. égal, cf. lat. aequalis].