ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S.f. Ştiinţă care studiază fenomenele legate de mişcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacţiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum şi construcţia şi studiul dispozitivelor şi aparatelor care funcţionează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique.

electrónic adj. m., pl. electrónici; f. sg. electrónică, pl. electrónice

ELECTRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de electroni; propriu electronilor. Fizică ~că. 2) Care ţine de electronică; bazat pe electronică. Microscop ~. Calculator ~. /<fr. électronique

ELECTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la electroni, la electronică. [< fr. électronique].