ELEGÁNT, -Ă, eleganţi, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia şi bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebeşte prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis.

Elegant ≠ grosolan, vulgar, necioplit, neelegant

ELEGÁNT adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. şi fam.) şic. (O toaletă ~.) 3. v. luxos.

elegánt adj. m., pl. elegánţi; f. sg. elegántă, pl. elegánte

ELEGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios şi plăcut; cu graţie. 2) (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust şi conferă persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganţă; caracterizat prin eleganţă. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. élégant, lat. elegans, ~ntis

ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedeşte eleganţă. [Cf. fr. élégant, lat. elegans].