ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esenţial, fundamental. ♦ (Despre cărţi, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puţin complicat; simplu, uşor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ţine de natură şi de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius.

ELEMENTÁR adj. 1. primar. (Curs, învăţământ ~.) 2. v. simplu. 3. primar, rudimentar, simplu. (Noţiuni ~ asupra ...) 4. esenţial, fundamental. (Principii ~ despre ...) 5. v. uşor.

ELEMENTÁR adj. v. natural.

elementár adj. m., pl. elementári; f. sg. elementáră, pl. elementáre

ELEMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de esenţa unui lucru sau a unui fenomen, de principiile şi noţiunile de bază ale unei discipline sau arte. Curs ~. 2) Care reprezintă prima treaptă, primul nivel. Învăţământ ~. 3) Care este simplu de tot; primitiv; rudimentar. /<fr. élémentaire, lat. elementarius

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. Care constituie un element; de bază, esenţial. ♦ Care cuprinde primele noţiuni sau principiile de bază ale unei discipline, ale unei arte etc. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, uşor; cunoscut de toată lumea. 3. Natural, aparţinând naturii şi fenomenelor ei. [Cf. fr. élémentaire, lat. elementarius].