ELÍCE, elice, s.f. 1. Organ de maşină (având forma unor aripi sau a unor lopeţi fixate pe un ax rotativ) care serveşte la punerea în mişcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helíce s.f.] – Din fr. hélice, lat. helix, -icis.

elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elícele

ELÍCE f. 1) Organ de maşină rotitor, format din două sau mai multe pale dispuse simetric pe un butuc. ~ de avion. ~ de vapor. 2) Curbă în spaţiu în formă de şurub. [G.-D. elicei] /<fr. hélice, lat. helix, ~icis

ELÍCE s.f. 1. Curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mişcare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. hélice, it. elice, cf. gr. helix – spirală].