ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenţionat. – Din fr. éluder, lat. eludere.

ELUDÁ vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)

eludá vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg. şi pl. eludeáză

A ELUD//Á ~éz tranz. (persoane, discuţii etc.) A trece în mod conştient cu vedera; a înconjura în mod intenţionat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discuţie. /<fr. éluder, lat. eludere

ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit şi stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere].

Eludá vb.A evita, a emite, a ocoli intentionat.[Fr.éluder.lat.eludere.]