EMFÁZĂ, s.f. Atitudine nenaturală, pretenţioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. – Din fr. emphase, lat. emphasis.

EMFÁZĂ s. v. afectare.

emfáză s. f., g.-d. art. emfázei

EMFÁZĂ f. 1) Lipsă de naturaleţe şi simplitate în comportare şi în vorbire; atitudine nenaturală şi pretenţioasă, manifestată în vorbire şi în comportare. 2) Folosire abuzivă sau deplasată a tonului declamator şi a stilului elevat. 3) Tendinţă în limbă constând în exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice. [G.-D. emfazei] /<fr. emphase, lat. emphasis

EMFÁZĂ s.f. Exagerare, preţiozitate, îngâmfare, afectare (în scris, în vorbire etc.). [< fr. emphase, cf. lat., gr. emphasis – aparenţă].