EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie şi a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.

A emigra ≠ a se repatria

EMIGRÁ vb. a se expatria, a pribegi, (înv. şi livr.) a se desţăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

emigrá (a pleca din patrie şi a se stabili în altă ţară) vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. emigréz, 3 sg. şi pl. emigreáză

A EMIGR//Á ~éz intranz. A părăsi patria pentru a se stabili în altă ţară; a se expatria. [Sil. e-mi-gra] /<fr. émigrer, lat. emigrare

EMIGRÁ vb. I. intr. A-şi părăsi locul de baştină, ţara, pentru a se stabili în altă ţară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat ex – afară, migrare – a se duce].