EMINÉNT, -Ă, eminenţi, -te, adj. Care se distinge prin calităţi (intelectuale) deosebite; excepţional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.

Eminent ≠ mediocru

EMINÉNT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)

eminént adj. m., pl. eminénţi; f. sg. eminéntă, pl. eminénte

EMINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se distinge prin calităţi (intelectuale) deosebite; excepţional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis

EMINÉNT, -Ă adj. Excelent, excepţional, cu mari calităţi. [< fr. éminent, it. eminente, lat. emines – dominant].