EMISFÉRĂ, emisfere, s.f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăţi ale sferei cereşti sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, şi de meridianul de referinţă. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăţi simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium.

EMISFÉRĂ s. 1. (MAT.) (rar) semisferă. 2. (GEOGR.) (înv.) semiglob.

emisféră s. f. (sil. mf. -sfe-) → sferă

EMISFÉR//Ă ~e f. 1) Jumătate de sferă. 2) Fiecare din cele două jumătăţi ale globului pământesc sau ale sferei cereşti. ~ nordică. ~ sudică. 3) : ~ cerebrală fiecare dintre cele două jumătăţi ale creierului mare. [Sil. e-mi-sfe-ră] /<fr. hémisphere, lat. hemisphaerium

EMISFÉRĂ s.f. Jumătate de sferă. ♢ Emisferă cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăţi ale creierului mare. ♦ Fiecare dintre cele două jumătăţi ale globului pământesc, delimitate de primul meridian sau de ecuator. ♦ Fiecare dintre cele două jumătăţi ale sferei cereşti. [Var. hemisferă s.f. / < fr. hémisphère, cf. gr. hemi – jumătate, sphaira – sferă].