EMULÁŢIE, emulaţii, s.f. Sentiment, dorinţă, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [Var.: emulaţiúne s.f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, -onis.

EMULÁŢIE s. concurenţă, întrecere. (Există acolo o adevărată ~.)

emuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. emuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. emuláţiei; pl. emuláţii, art. emuláţiile (sil. -ţi-i-)

EMULÁŢI//E ~i f. livr. Tendinţă de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [G.-D. emulaţiei] /<fr. émulation, lat. aemulatio, ~onis

EMULÁŢIE s.f. Întrecere. ♦ Sforţare, străduinţă, dorinţă de a întrece. [Gen. -iei, var. emulaţiune s.f. / cf. fr. émulation, lat. aemulatio].