ENERGÍE, energii, s.f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată. 2. Forţă, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acţiona. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acţiuni. – Din fr. énergie, lat. energia.

ENERGÍE s. 1. dinamism, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potenţă, (pop.) vânjoşenie, vânjoşie, vârtoşie, voinicie, (reg.) mau, vânj, vlastă, (Munt., Olt. şi Ban.) snagă, (înv.) sforţă, tărime, vârtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. v. bărbăţie. 3. (FIZ.) energie atomică = energie nucleară; energie electrică v. lumină electrică; energie nucleară v. energie atomică.

energíe s. f., art. energía, g.-d. art. energíei; pl. energíi, art. energíile (sil. -gi-i-)

ENERGÍ//E ~i f. 1) Mărime egală cu capacitatea unui sistem material de a efectua un lucru mecanic în procesul de transformare dintr-o stare în alta. ~ mecanică. ~ termică. ~ atomică. 2) Capacitate de a acţiona efectiv, cu multă forţă şi fermitate; vitalitate fizică. 3) Hotărâre şi perseverenţă în atitudini şi în acţiuni. A acţiona cu ~. [G.-D. energiei] /<fr. énergie, lat. energia

ENERGÍE s.f. 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o altă acţiune echivalentă. 2. Forţă, putere, vigoare, tărie. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acţiuni. [Gen. -iei. / < fr. énergie, it. energia, cf. gr. energeia – activitate].